Că romii au arta în sânge nu mai este deja un secret! Nenumărați „actori” ai scenei artistice naționale sunt de etnie romă și deși au avut mult de muncit până au spart barierele rasismului, o dată recunoscut talentul lor, aceștia au beneficiat de succes din plin. În următoarele paragrafe vă prezentăm traiectoria artistică a trei astfel de exemple de izbândă artistică.

„Eu nu explic, eu pictez. Pentru cine? Pentru toată lumea. Până când? Până la capăt”

Pictorul Eugen Raportoru s-a născut la 8 decembrie 1961, în București, într-o familie de etnie romă, cu resurse modeste. Au fost opt frați, el fiind cel mai mic dintre aceștia. Toți s-au născut cu talent, însă numai el s-a ținut de treabă și a ajuns pictor. Drumul său în viață nu a fost unul simplu însă, ci a avut deseori de înfruntat probleme și concepții învechite despre etnia romă. Cu toate că a crescut și locuit într-un cartier de oameni înstăriți al Bucureștiului, Banu Manta, acest fapt nu i-a fost benefic deoarece a avut de suferit de pe urma discrepanțelor dintre cele două clase sociale: romii și cei bogați.

A avut totuși noroc și l-a cunoscut de mic pe artistul de vitralii Ion Brodeală, care l-a luat sub „aripa” sa, ghidându-l în tainele artei. De la 12 ani, Raportoru a lucrat ca ucenic în atelierul artistului, acesta locuind foarte aproape de casa sa. Era băiatul bun la toate în curte: turna plumb pentru vitralii, curăța saboții, făceau barele de plumb, cositorea, orice. Mergea în fiecare zi la maestrul Ion Brodeală cu lucrări subraț să i le arate. Acesta îl mai corecta, o tușă pe-acolo, o culoare mai intensă pe dincolo. Astfel, a luat contact cu munca și perseverența din spatele fiecărei opere de artă. Se consideră „cel mai iubit dintre pământeni” pentru că a avut vecini care iubeau arta, meșteri cunoscuți, mari artiști care i-au recunoscut imediat talentul și l-au apreciat, l-au încurajat. Pe strada sa erau chiar trei ateliere de pictură.

Există un lucru pe care puțină lume îl știe despre Eugen Raportoru: el e daltonist. Și mai e și puțin „chior”, cum îi place să spună în glumă. Asta e ironia pe care i-a făcut-o Dumnezeu lui! Oamenii se întreabă cum pune culorile, cum le combină, cum le armonizează. El răspunde că ar putea picta și cu ochii închiși.

La vârsta de 14 ani a avut prima expoziție de pictură, în care au fost prezentate 30 de lucrări și a vândut primul său tablou. Primii bani făcuți din pictură!

La îndemnul artistului Ion Brodeală, pe care îl numește părintele său spiritual, Raportoru s-a înscris la cursurile Școlii de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”, unde a fost remarcat pentru talentul său, dar și  judecat pentru etnia din care face parte. De aceea s-a și lăsat de studii și a urmat alt traseu în viață.

La 18 ani s-a însurat cu cea care îi este alături și astăzi, iar de atunci viața lui a luat un alt traseu. Ca să poată să se întrețină, a muncit ca zugrav, dar mereu își promitea că revine la studii: „Las că mă apuc la iarnă, să termin de zugrăvit lucrarea asta, apoi la primăvară și tot așa!…”, dar s-au făcut 20 și ceva de ani până s-a întors la studii. La 40 de ani a terminat liceul, iar la 45 a intrat la facultate. În 2011 a terminat și masterul în pictură. Ascensiunea lui a venit însă după vârsta de 50 de ani, semn că niciodată nu e prea târziu. Un singur regret are: că nu mai trăiește mama lui să vadă tot acest succes. Mereu se lăuda la prietenele ei, spunând „băiatul meu e pictor!”, dar Eugen știa că acest lucru nu e adevărat căci nu avea studiile necesare. Astăzi însă, da, poate spune cu mâna pe inimă: „mamă, acum sunt pictor!”

În 2022 a participat la Bienala de la Veneția, fiind primul român invitat la acest eveniment grandios. Lucrările lui Eugen Raportoru au fost remarcate și la Vatican. A ajuns să expună și la Academia Regală de la Londra, unde s-a bucurat de mare succes.

Cu toate aceste realizări, pictorul rămâne de  o modestie ieșită din comun: „Nu știu alții cum sunt, dar eu când ajung dimineața la atelier și văd culorile, pânzele și pensulele mele mă simt binecuvântat de Dumnezeu. Pictez așa cum respir, așa cum beau apă. E simplu. Oricum, timpul va decanta totul. Eu nu explic, eu pictez. Pentru cine? Pentru toată lumea. Până când? Până la capăt”, declară artistul într-un interviu pentru site-ul banatulazi.ro.

 

Elvis Romano: „primul meu costum de scena l-am luat de la second-hand”

Tudor Lakatos, cunoscut publicului ca Elvis Romano, a devenit celebru la sfârșitul anului 2014 când o echipă BBC a venit să facă un documentar despre el în satul său natal, Șomcuta Mare, din Maramureș.

Elvis „de România”, cum mai este supranumit, spune că nu l-a interesat niciodată muzica tradițională romă și că a fost hipnotizat de muzica lui Elvis Presley, celebrul star rock&roll.

A ascultat prima dată muzica lui Elvis în copilărie și spune că momentul a fost unul aparte: „Când am ascultat Elvis prima dată, am intrat în panică. Când cânta el la chitară, mi se făcea pielea de gâină”, spune Tudor Lakatoș.

Chiar dacă a crescut fără electricitate în casă și fără televizor, asculta muzica lui Elvis pe unde apuca, unde se găsea un aparat de radio. În piesele sale se cântă pe el însuși, viața sa, viața romilor din sat, necazurile lor, sărăcia, etc. Primul său costum a fost făcut din haine cumpărate de la un magazin second-hand, o cămașă din saten, pe care mama sa a cusut niște franjuri.

Este unicul în lume care a reușit să traducă muzica lui Elvis Presley în limba romani. Cât de greu i-a fost să facă acest lucru? Destul de dificil: sunt multe lucruri  din piesele lui Elvis care nu-și găsesc o corespondență în limba romani. De exemplu „Blue Suede Shoes”, deorece romii nu poartă așa ceva, iar atunci a zis scurt în romani „nu mă călca pe picior”.

Dar viața lui Tudor Lakatoș nu se rezumă doar la muzică. El este și profesor de limba și istoria romani. În timpul orelor copiii îl mai roagă să îi învețe și engleza, dar el le spune că prima dată trebuie învațată materia și apoi și engleza. Încearcă să dea un exemplu pozitiv, să îi influențeze pe cei lalți să fie oameni cinstiți, să muncească, să poată pune o pâine pe masă.

Dar Elvis Romano a apărut publicului larg prima dată ca actor, nu ca muzician. El a jucat în filmul „California Dreamin” (2007), al regretatului Cristian Nemescu și în „Marilena de la P7”, (2006) în care îl juca chiar pe Elvis.

Cât despre viața sa personală, artistul are cinci copii: trei fete și doi băieți. Trei dintre aceștia poartă numele rock-star-ului pe care îl imită: Elvis, Elvisa și Priscilla (n.n. numele văduvei lui Elvis Presley).

 

Fanfara Transilvania: de pe străzile din Cugir la deschiderea spectacolelor lui Goran Bregovici

Din cele mai vechi timpuri și până astăzi, romii au fost considerați unii dintre cei mai buni muzicanți. ”Cine nu știe să cânte, nu e de-al nostru”, așa zice un cunoscut interpret de muzică de etnie romă. De fapt, când ei și-au început migrarea din India înspre Europa, acum mai bine de 500 de ani, au fost influențați de muzica din țările pe care le-au traversat. Ajunși în Țara Românească, ei au devenit sclavi, dar folosiți deseori ca și clovni, cântăreți sau comedianți pentru că aveau arta în sânge.

Astăzi, romii cântă muzică ușoară, vezi exemplul lui Elvis Romano de mai sus, iar alții muzică de folclor. Un exemplu în acest sens este grupul Fanfara Transilvania din Cugir, județul Alba.

„Noi cântăm folclor din Transilvania și Moldova, iar uneori la nunți suntem nevoiți să abordăm și folclor din regiunile Banat, Muntenia, Maramureș, dar în general ne descurcăm pentru a cânta folclorul din toate zonele României pentru că provine din țara noastră,” spune liderul grupului, Nicolae Gălan.

Ansamblul este format din zece membri care provin din generații de muzicieni romi cu legături de rudenie între ei: frați, verișori, unchi, etc. Rădăcina acestei familii de lăutari se află în județul Vaslui, de unde sunt bunicii lui Nicolae Gălan, liderul grupului, care au avut 12 copii și care toți au dus mai departe cântecul tradițional. Pentru ca tradiția să se păstreze și în Cugir, fiecare copil este îndemnat să învețe să cânte la instrumentele de fanfară.

Fanfara Transilvania din Cugir a prins repede la publicul român, nu doar cel de etnie romă, și sunt chemați să cânte la multe festivaluri de gen din țară, dar și din străinătate.

În luna octombrie a anului trecut, grupul Fanfara Transilvania a reprezentat Romania (regiunea Transilvania) în Spania, la Bilbao, și a prestat programe artistice în cadrul unor evenimente private.

Activitatea de formare și îndrumare a tinerilor în tainele muzicii de fanfară continuă reușind prin a cuprinde elevii cercului de fanfară din grupul actual. Recent, grupul a fost promovat de TVR și BBC (Postul public de televiziune din Marea Britanie), în cadrul unor emisiuni care promoveaza tradițiile locale. În cei peste 20 de ani de activitate, printre multele lor realizări artistice se numără și faptul că au cântat în deschiderea spectacolelor lui Goran Bregovici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site is registered on wpml.org as a development site.