Portretizarea comunității rome în artă (pictură, literatură, teatru, operă și, mai târziu, cinematografie și TV) poartă, adesea, amprentele rasismului și ignoranței. Astfel, vorbim despre cum romii sunt mai mereu personaje negative, arătați ca fiind greu de stăpânit, legați de lumea ocultă și magică, periculoși sau cum sunt adesea parodiați. Astăzi ne uităm la evoluția acestei reprezentări.

 

Arta are puterea de a influența modul în care privim și ne raportăm la lumea din jurul nostru. Uneori, aceasta ar putea fi chiar un mod prin care cunoaștem comunități cu care nu am avea altfel contact direct în viața noastră de zi cu zi.

Portretizarea comunității rome în artă a fost, adesea, un rezultat al vremurilor în care ea a fost creată și, deși operele despre care vom vorbi sunt de o valoare indiscutabilă, este important să le contextualizăm și să înțelegem perioada istorică din care provin, astfel încât stereotipurile negative pe care le promovează să își piardă din putere.

De asemenea, ne vom uita la câțiva artiști romi contemporani care se luptă să schimbe narațiunea și să aducă perspective noi asupra comunității rome.

În pictură, romii au fost ilustrați de către unii dintre cei mai mari pictori români, precum Nicolae Grigorescu, Theodor Aman sau Nicolae Vermont. În mai toate tablourile, viața romilor din acea perioadă apare ca exotizată, trăită nomad, în sărăcie și la marginile societății, nu datorită excluderii de către majoritate, ci din dorința de libertate nelimitată, învăluită în mister și magie. Figurile rome pictate, de cele mai multe ori femei, apar fie ca personaje sălbatice, dar senzuale și imodeste, iar bărbații ca infractori. Uneori, romii sunt doar personaje de fundal la marginea unui peisaj. În mai toate lucrările, statul lor de robi este cu desăvârșire ignorat.

În literatură, personajele rome arareori sunt protagoniști, iar, dacă sunt, așa cum se întâmplă în „Țiganiada” lui Ion Budai-Deleanu, aceștia sunt un personaj colectiv, fără figuri individualizate care se desprind din grup. Așa cum observă și cercetătorul Suciu Pavel Cristian, în lucrarea sa „Imaginea romilor în literatură”, scriitorii care au decis să includă personaje rome erau indiferenți sau chiar ostili față de comunitatea reală, astfel încât portretele literare nu reflectă cu acuratețe experiența unei persoane rome.

În opere bine cunoscute, vedem protagonistul întâlnindu-se cu personajele rome ca un test prin care să treacă pentru a învăța o lecție, după care acestea sunt pedepsite pentru „păcatele” lor. Romii apar folosiți și ca un motiv de intrigă, explicație pentru diferite infracțiuni, eveniment ciudate și misterioase, chiar supranaturale.

Luminița Mihai Cioabă este autoarea a numeroase cărți de poezie și o colecție bilingvă de povestiri scurte, dar și editor pentru o colecție de mărturii ale supraviețuitorilor romi deportați în Transnistria. Lucrările Luminiței se inspiră din tipul de narațiuni și motive tipice tradiției orale rome, în timp ce vorbesc despre tumultul interior al autoarei. Deși se regăsesc în opera ei teme precum conexiunea specială a romilor cu natura și tradiții ritualice, ele nu sunt prezentate clișeic, romantizat sau exotizat.

Cărțile Luminiței Cioabă sunt publicate în ediții bilingve, conținând opere atât în limba română, cât și în romă. Multe dintre lucrările ei au fost traduse pentru publicul internațional.

În teatru și film, se observă promovarea acelorași stereotipuri ca și în celelalte forme de artă, ignorându-se diversitatea comunității și dificultățile întâmpinate de acestea. Deși personajele rome apar în teatrul românesc, ele sunt secundare sau episodice, reprezentate adesea prin măscăricii înrobiți ai domnitorilor sau de lăutari, fără a avea mai mult de câteva replici și nicio caracterizare profundă.

Pe ecrane, fie ele mici sau de cinema, romii apar adesea ca lipsiți de educație, având replici, de cele mai multe ori, incorect gramaticale, pe care le vorbesc tare și gălăgios. Costumele simplifică sau chiar parodiază portul tradițional rom. Totodată, rare sunt momentele în care actori romi interpretează aceste personaje.

Alina Șerban este actriță, dramaturg și regizoare premiată. A jucat în producții precum serialul BBC „The Last Enemy”, alături de Benedict Cumberbatch și filme ca  „The Gypsy Queen”, pentru care a primit premiul pentru cea mai bună actriță în cadrul Premiilor Uniunii Actorilor Germani.

„Written/Unwritten”, „Faulty Circuit” și „Alone at My Wedding”, film care a debutat la Cannes în 2018, sunt alte filme care i-au adus numeroase distincții pentru rolurile sale.

Ca dramaturg, Alina Șerban a scris 3 piese de teatru: „I Declare at My Own Risk”, „Home” și „Marea Rușine”. Prima dintre ele este un one-woman show care vorbește despre dificultățile unei femei rome născute în mahala care vrea să își depășească condiția, iar „Marea Rușine” explorează anii de sclavie suferiți de comunitatea romă, fiind prima piesă scrisă, produsă și regizată de o artistă romă care este în repertoriul permanent al Teatrului Național de la București.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site is registered on wpml.org as a development site.