Rădăcinile gastronomiei rome reflectă tipul de viață nomadă pe care aceștia obișnuiau să o aibă. Ingrediente precum carne, varză, cartofi sau brânză se regăsesc în numeroase rețete tradiționale, iar ritualurile de pregătire a acestora se bazează pe principii hinduse când vine vorba despre puritate și impuritate.

 

Rădăcinile culinare din etnia romă se află în nomadism. De-a lungul timpului, romii au preluat elemente din gastronomia altor țări și le-au dezvoltat în propriul spirit al imaginației. În contextul vieții nomade, s-a dezvoltat cultura de tip vânător, astfel romii au avut dintotdeauna o predilecție pentru mâncărurile cu multă carne și au adaptat rețetele la modul de viață itinerant. Printre mâncărurile specifice lor, un preparat extrem de consistent și printre cele mai cunoscute este Șah Hai Mas-ul, care se prepară din timpuri străvechi, de când romii trăiau în corturi și se mutau dintr-o localitate în alta. Cum nu aveau bucătărie, găteau afară la ceaun. Carnea, varza și orezul  alcătuiesc rețeta Șah Hai Mas-ului.

„Bândărețul” este pregătit în preajma sărbătorilor de iarnă și se poate păstra până la un an de zile, dacă este gătit conform normelor standardizate, iar mușchiul de porc este elementul de bază al preparatului. „Săviacul” este o plăcintă cu brânză telemea, iar rețeta acestui preparat a fost păstrată în bucătăria romilor din generație în generație. În general, preparatele lor tradiționale sunt foarte condimentate și excesiv calorice. Cartofii sunt un element de bază în alimentația romilor.

Filosofia lor de viață se bazează pe conceptele de pur și impur, filozofie preluată de la hinduși.

În cultura lor, romii acordă o valoare simbolică pregătirii și servirii mesei. Cu scopul de a conserva puritatea preparatelor culinare, vasele în care ei gătesc și mănâncă, sunt spălate apoi uscate la soare, nu se șterg cu niciun material. Fiecare recipient este destinat unui singur tip de mâncare. Nu se gătește carnea în vasul în care au stat legumele.

Mâncarea tradițională a romilor de Crăciun este „sângeretele”, preparat din sângele porcului. Tot din rațiuni de curățenie rituală, este important ca sângele să fie luat direct de la gâtul porcului chiar în momentul sacrificării, să nu ia contact cu pământul, astfel este considerat impur.

Organizarea spațiului de servire a mesei respectă aceleași reguli de puritate. Bărbații se așează pe o parte a mesei, iar femeile pe cealaltă sau la mese complet diferite.

Ritualul luării mesei la romi fortifică legăturile între oamenii din comunitate și stabilește statutul fiecărui membru al familiei. Bărbatul cel mai bătrân stă în capul mesei și este servit primul. În tradiția lor, mâncarea care se prepară de Crăciun este considerată o jertfă pentru Dumnezeu, iar prima porție se oferă unui străin.

Un obicei culinar puternic ancorat în tradiția romilor este „lăsatul de sec de brânză”, când finii merg la nași cu diferite daruri. Plăcinta cu brânză și aripa de găină alcătuiesc masa lăsatului de sec. Se spune că cel care va mânca în acea zi aripa de găină va avea un trai ușor tot anul.

La nunțile romilor, Șah Hai Mas-ul este nelipsit și tradiția cere să fie tăiat un porc în curte. Femeile din comunitate se ocupă de prepararea mâncărurilor. Poeta și traducătoarea de limbă romani, Luminița Cioabă a scris „Romane Xabenata. Carte de bucate Romali” o culegere de rețete culinare din gastronomia romilor încă de pe vremea când aceștia trăiau în corturi. Privind gătitul preparetelor, scriitoarea emite următoarea ipoteză: „Dacă ești supărat, nu ai ce pune mâna să gătești mâncare. Pentru că toată acea energie negativă se va transmite persoanelor ce vor mânca și în loc să mănânce ca să fie sănătoase, devin și ele bolnave în timp.” Pentru comunitatea romă, atât pregătirea mesei, cât și a alimentelor constituie un ritual și o experiență multisenzorială.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site is registered on wpml.org as a development site.