Portul tradițional este un element de bază pentru identitatea unei  comunități. Culorile vibrante, cozile împletite cu bănuți, pălăriile cu boruri largi, cerceii mari și salbele, fustele și cămășile cu flori, toate acestea sunt elemente specifice, ușor de recunoscut, care alcătuiesc straiele romilor.

 

Portul tradițional este strâns corelat cu păstrarea identității și tradițiilor minorității rome.

În îmbrăcămintea caracteristică a romilor, trebuie respectate anumite reguli, în special în cea a femeii. Pentru a scoate în evidență faptul că o femeie este căsătorită, ea își va acoperi capul cu o eșarfă.

În cultura romilor, partea inferioară a corpului este considerată „impură”,  iar din acest motiv hainele pentru partea superioară sunt spălate separat pentru a nu se amesteca.

Pălăriile purtate de bărbați și eșarfele purtate de femeile căsătorite sunt ținute departe de orice suprafață sau de alte articole vestimentare care ating partea inferioară a corpului.

În trecut, îmbrăcămintea femeilor se ținea complet separat de cea a bărbaților.

Conform tradiției, femeia trebuie să poarte o fustă lungă pentru a-și acoperi picioarele aproape în întregime. Fusta este confecționată din multe straturi, dintr-o paletă largă de culori. În vestimentația ei se adaugă șorțul, un batic cu imprimeuri florale, o cămașă, jupă, cercei mari, salbe. Florile imprimate pe materiale trebuie să fie mereu cu cozile în jos, altfel haina poartă ghinion.

Culorile materialelor straielor țigănești de damă reprezintă deseori și starea de spirit.

Fetele care trec de 15 ani poartă roșu mai închis, femeile de 25 ani poartă verde, mov deschis sau alb. Cele peste 40 de ani poartă culori închise, dar niciodată negru. În garderoba romilor, hainele negre nu se pun niciodată alături de celelalte din motive de superstiție. Negrul în tradiţia romă este un simbol al durerii, al nefericirii. Pentru țiganii tradiţionali, această non-culoare este purtată doar la înmormântări. În magazinele cu straie specifice, cele negre nu sunt expuse, ci scoase doar la cererea clienților. Roşul simbolizează iubire, putere și noroc. Se consideră că este culoarea cu ajutorul căreia sunt alungate spiritele rele. În cultura romă, galbenul simbolizează măreţia. Verdele are o semnificaţie aparte. Este simbolul şatrei tradiţionale, cea nomadă. Pentru romi, la fel ca și în cultura universală, albastru înseamnă apă, cer, adică elementele esenţiale ale spiritului.

Pentru etnia romă, albul înseamnă prosperitate și o poziţie socială importantă, iar violetul este o culoare a misterului, a vrăjilor.

Hainele nu se asortează! Dimpotrivă, se pun culori cât mai diverse. De exemplu, dacă fusta este roşie, bluza este verde. Un alt aspect legat de portul tradițional al fetelor de etnie romă este împletirea codițelor cu monede de argint. Fecioarelor li se împletesc trei codițe, iar fetele măritate poartă două codițe. Bărbații nu au un port specific, poartă adesea pălării cu borul lat, pantalon, vestă și cămașă. În zilele de sărbătoare, aceștia sunt adepții costumelor viu colorate. În ceea ce privește vestimentația copiilor, ei sunt o copie fidelă a adulților.

Purtarea salbelor de către romi este unul dintre simbolurile etniei, însă acest obicei a fost împrumutat de la românii din zona Banatului. Romii, în vremurile nomade, își investeau banii în aceste podoabe, astfel averea lor era mai ușor de transportat dintr-o localitate în alta.  La început, salbele erau formate dintr-un singur bănuț, iar apoi s-au adăugat din ce în ce mai mulți. În prezent, la fetele de măritat se negociază numărul bănuților din salbă. Pentru a ajunge într-o familie înstărită, salba fetei trebuie să aibă cel puțin 30 de bănuți de aur.  În vremea comunismului, aceste bijuterii au creat dificultăți romilor. Bărbații erau urmăriți de poliție, arestați, torturaţi și ţinuţi nemâncaţi pe întuneric. Eliberarea lor era condiționată de numărul bănuților de aur pe care femeile erau dispuse să îl ofere autorităților.

Această minoritate etnică se împarte în două categorii, romii de șatră (nomazi), respectiv cei de vatră, care au domiciliul stabil. Cei de șatră și-au conservat cel mai bine portul tradițional, pe când cealaltă categorie, vătrașii, au împrumutat îmbrăcămintea specifică zonei. Portul tradițional este o marcă importantă pentru toate popoarele lumii. Tradițiile romilor însă, sunt într-o continuă schimbare. Odată cu trecerea timpului, straiele tradiționale se pierd printre influențele moderne, însă romii, la fel ca toate culturile, fac eforturi considerabile pentru a-și păstra portul specific intact și la rang de mare valoare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site is registered on wpml.org as a development site.