Principalele culte religioase ale romilor sunt creștinismul și islamul, iar o parte numeroasă dintre ei a ales să se convertească la cele neoprotestante precum religia penticostală. Astfel, romii au trecut la grupări precum biserica „Rugul Aprins” sau „Speranță pentru Gabori”.

 

Încerpând cu anii 1600, romii erau deseori acuzați de criminalitate, furt și vrăjitorie. Aceste acuzații au condus la marginalizarea lor și i-au împiedicat să rămână într-un singur loc pentru mai mult timp. Li s-a negat dreptul de a deține proprietăți sau de a participa la diverse ceremonii bisericești.

Astfel, romii sunt cunoscuți ca fiind comunități de popoare migratoare fără o locuință fixă și care nu se integrau în niciun sistem socio-religios coerent.

Această comunitate este însă extrem de adaptabilă și are tendința de a-și însuși religia locului, își formează tradițiile și standardele morale și etice acolo unde se stabilește. Unii cercetători susțin că această adaptabilitate și-au format-o de-a lungul timpul ca o modalitate de autoapărare, pentru a nu intra în conflict cu populațiile stabilite în acel loc.

Principalele culte religioase de care aparțin romii sunt creștinismul și islamul, dar indiferent de credintele lor, ei au acordat dintotdeauna o atenție deosebită protecției față de spiritele rele.

Unii romi care cred în viața după moarte, încearcă să evite întâlnirea cu decedatul, arzându-i toate lucrurile după înmormântare, inclusiv casa. Alte comunități consideră că sufletul se reîncarnează de trei ori pe pământ, o dată la 500 de ani. Potrivit unor grupuri de romi din Serbia, un om după moarte va trăi aceeași viață la infinit. Iar alții încă mai practică Shaktismul, o credință care are la bază venerarea imaginilor religioase feminine. Când romii se roagă la Dumnezeul creștinilor, ei o fac prin intermediul Fecioarei Maria sau Sfintei Ana.

Potrivit religiei predominante din România, majoritatea romilor sunt creștin-ortodocși, iar obiceiurile lor sunt strâns condiționate de această religie. În casa lor, există un colț în care se află multe icoane, iar ritualul botezului și a nunții în biserică este respectat cu strictețe.

În ultimii ani, mulți dintre ei s-au convertit la diferite culte neoprotestante. Fenomenul de conversie a populatiei rome la religia penticostală a luat amploare după anii 1970. Într-o perioadă marcată de o indiferență față de religia tradițională, a luat naștere Biserica Penticostală și, ințial, s-a răspândit în rândul comunităților sărace. În rândul romilor, trecerea la penticostalism a condus la o creștere a autorității, a prestigiului și a îmbunătățit condiţia socială a femeii.

Pe frații din satul Toflea, județul Galați, în anii ‘90, nevoia i-a împins să-și caute rostul prin toată România. Oriunde mergeau, se relocau împreună cu toată familia, chiar și cu vecinii. Astfel, s-au adunat peste 400 de persoane care s-au stabilit în Florești, județul Cluj. Și-au construit biserici penticostale numite „Rugul Aprins”, un cult protestant care a preluat numele unei mișcări ortodoxe interzise în România pe vremea comunismului, fiindcă se bănuia prezența unei conspirații legionare în interiorul Bisericii Ortodoxe Române. Comunitatea lor se trage din sevă evreiască și au obiceiuri și tradiții din Scriptură. În prezent, sunt 28 de biserici „Rugul Aprins” în țară și străinătate și nu au cerut niciodată ajutoare financiare din partea primăriei. Biserica funcționează cu un cor și dorește să dezvolte acest segment pentru a implica și tinerii. Își propune, de asemenea, să ajute oameni din medii defavorizate.

Un alt caz de conversie la neoprotestantism funcționează sub numele de „Speranța pentru Gabori”, un grup de Creștini Adventiști de Ziua a Șaptea din Târgu Mureș. În perioada pandemiei comunitatea de gabori a fost grav afectată și în timp ce multe persoane erau internate în spital, un grup de 12 persoane s-au hotărât să transmită acestora mesaje spirituale pe rețelele de socializare.  Un tânăr i-a adunat pe acești oameni și a făcut un grup organizat care se aduna în fiecare seară pentru a studia Biblia și pentru rugăciune. În scurt timp, grupul a crescut și a devenit o mică comunitate de credincioși, formată din gabori de pretutindeni. Grupul „Speranța pentru Gabori” a adus o schimbare radicală în viața multora din comunitatea de gabori, schimbări în planul personal, social și spiritual.

În concluzie, romii sunt un popor misterios extrem de deschis spre spiritualitate, cu o cultură înrădăcinată într-un trecut îndepărtat și o istorie înconjurată de prejudecăți.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site is registered on wpml.org as a development site.